Evoluţia ocupării forţei de muncă și a situaţiei sociale în Europa: analiza din 2017 arată tendinţe pozitive, dar subliniază presiunea ridicată asupra tinerilor

18.07.2017, Comisia Europeana

Comisia a publicat  ediţia din 2017 a analizei sale anuale privind situaţia socială și a ocupării forţei de muncă în Europa (ESDE).

Ediţia din acest an confirmă tendinţele pozitive de pe piaţa muncii și din domeniul social, precum și continuarea creșterii economice. Cu cele peste 234 de milioane de persoane care au un loc de muncă, rata ocupării forţei de muncă nu a fost niciodată atât de ridicată în UE, iar rata șomajului se situează la cel mai scăzut nivel din decembrie 2008. Începând din 2013, în UE au fost create 10 milioane de locuri de muncă. Dar, dincolo de progresele sociale și economice generale, există dovezi care arată existenţa unei presiuni deosebit de mari asupra generaţiilor mai tinere: ele tind să întâmpine mai multe dificultăţi în găsirea unui loc de muncă și sunt mai expuse la forme de muncă atipice și precare, inclusiv la contracte temporare, ceea ce poate conduce la reducerea nivelului lor de protecţie socială. Ele sunt, de asemenea, susceptibile de a primi pensii mai mici, în raport cu salariile.Acesta este motivul pentru care analiza ESDE din 2017 pune accentul pe echitatea dintre generaţii: trebuie să ne asigurăm că toate generaţiile beneficiază de tendinţele economice pozitive actuale.

Marianne Thyssen, comisarul pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale, competenţe și mobilitatea forţei de muncă, a declarat: „Această analiză anuală arată încă o dată că ne-am angajat ferm pe calea stimulării creșterii economice și a creării de locuri de muncă. Totuși, tinerii de astăzi și copiii lor se pot regăsi într-o situaţie mai puţin favorabilă decât cea a părinţilor lor și nu ne dorim acest lucru. Este necesară o acţiune rapidă. În ceea ce privește Pilonul european al drepturilor sociale, dorim să menţinem și să îmbunătăţim standardele sociale și condiţiile de viaţă pentru generaţiile viitoare. ”

Raportul arată că, în pofida îmbunătăţirii constante a standardelor de viaţă din UE, tinerii nu beneficiază de această evoluţie pozitivă la fel de mult ca generaţiile mai în vârstă. În plus, cota grupelor de vârstă mai tinere în veniturile din muncă a scăzut de-a lungul timpului. Aceste provocări afectează deciziile cuplurilor tinere, inclusiv în ceea ce privește nașterea copiilor și cumpărarea unei case. La rândul său, acest lucru poate avea consecinţe negative asupra ratelor de fertilitate și, prin urmare, asupra sustenabilităţii sistemelor de pensii și a creșterii economice.

În plus, se preconizează că populaţia în vârstă de muncă va scădea cu 0,3 % în fiecare an până în 2060. Acest lucru înseamnă că o forţă de muncă mai puţin numeroasă va trebui să asigure menţinerea traiectoriei de creștere actuale și că, în același timp, un număr mai mic de contribuabili va cotiza la sistemele de pensii – adesea cu contribuţii mai scăzute și/sau neregulate, deoarece ele nu vor corespunde unei munci standard sau cu normă întreagă – în timp ce un număr mai mare de pensionari va depinde de acestea. Prin urmare, tinerii lucrători de astăzi și generaţiile viitoare par să se confrunte cu o sarcină dublă, care rezultă din schimbările demografice și din necesitatea de a asigura sustenabilitatea sistemelor de pensii.

Ce urmează?

Factorii de decizie pot anticipa și atenua efectele acestor evoluţii în mai multe moduri. Înainte de toate, trebuie să valorificăm la maximum potenţialul nostru uman de pe piaţa muncii, activând și înzestrând toate grupele de vârstă cu competenţe adecvate și garantând existenţa unei legături proporţionale între durata vieţii active și speranţa de viaţă. Eforturile politice destinate creșterii fertilităţii și gestionării eficiente a migraţiei pot avea, de asemenea, efecte pozitive în acest context, precum și sprijinirea inovării și creșterea eficienţei cheltuielilor pentru investiţii în competenţele și formarea tinerilor și a persoanelor în vârstă.

În cele din urmă, partenerii sociali pot aduce o contribuţie majoră la reducerea decalajului dintre lucrătorii mai tineri și cei mai în vârstă, pentru a promova o piaţă a muncii mai echitabilă în ambele cazuri. Aceasta include promovarea învăţării pe tot parcursul vieţii, acordarea prestaţiilor de protecţie socială și participarea la elaborarea și la punerea în aplicare a legislaţiei privind protecţia muncii și a politicilor active în domeniul pieţei forţei de muncă.