Antitrust: în urma anchetei în sectorul comerţului electronic se constată că geoblocarea este larg răspândită în UE

18.03.2016

Constatările iniţiale ale anchetei întreprinse de Comisie în sectorul comerţului electronic arată că geoblocarea este larg răspândită în UE. Această situaţie este cauzată parţial de deciziile unilaterale ale întreprinderilor de a nu vinde în străinătate, dar și de barierele contractuale instituite de întreprinderi, care îi împiedică pe consumatori să cumpere online în alte state membre ale UE.

Comisia Europeană a publicat primele constatări cu privire la prevalenţa geoblocării care îi împiedică pe consumatori să cumpere bunuri de consum și să aibă acces la conţinutul digital online în Uniunea Europeană. Informaţiile au fost colectate de Comisie în cadrul anchetei antitrust în desfășurare întreprinsă de aceasta în sectorul comerţului electronic, lansată în mai 2015. În special, răspunsurile a peste 1 400 de comercianţi cu amănuntul și furnizori de conţinut digital din toate cele 28 de state membre ale UE arată că pe teritoriul acesteia se recurge în mod frecvent la geoblocare atât în cazul bunurilor de consum, cât și în cel al conţinutului digital. 38 % din comercianţii cu amănuntul care vând online bunuri de consum și 68 % din furnizorii de conţinut digital care au participat la anchetă au răspuns că recurg la geoblocarea consumatorilor din alte state membre ale UE.

Ancheta în sectorul comerţului electronic este menită să colecteze informaţii de pe piaţă pentru a permite Comisiei să înţeleagă mai bine dacă și în ce măsură barierele ridicate de întreprinderi afectează pieţele europene de comerţ electronic. Geoblocarea se numără printre aspectele vizate de ancheta sectorială. Datele și informaţiile referitoare la geoblocare publicate astăzi nu afectează constatarea oricăror aspecte problematice anticoncurenţiale sau iniţierea oricăror cazuri antitrust. Constatările vor contribui la analiza în desfășurare efectuată de Comisie cu privire la investigaţia sectorială pentru a identifica eventuale probleme în materie de concurenţă și, de asemenea, vor completa acţiunile lansate în cadrul Strategiei privind piaţa unică digitală elaborată de Comisie, în vederea eliminării obstacolelor care obstrucţionează comerţul electronic transfrontalier.

Dna Margrethe Vestager, comisarul european responsabil de politica în domeniul concurenţei, a declarat: „Informaţiile colectate în cadrul anchetei noastre în sectorul comerţului electronic confirmă indiciile care ne-au determinat să lansăm ancheta. Nu numai că geoblocarea îi împiedică frecvent pe consumatorii europeni să cumpere online bunuri și conţinut digital din altă ţară membră a UE, ci, într-o anumită măsură, geoblocarea respectivă decurge din restricţii prevăzute în acordurile dintre furnizori și distribuitori. În cazul în care o companie care nu are o poziţie dominantă pe piaţă decide în mod unilateral să nu vândă în străinătate, aceasta este o chestiune care nu ţine de dreptul concurenţei. Atunci când, însă, geoblocarea este rezultatul unor acorduri, trebuie să analizăm cu atenţie dacă există un comportament anticoncurenţial, care poate fi combătut prin instrumentele UE în domeniul concurenţei.”

Tot mai multe bunuri și servicii sunt comercializate pe internet, însă vânzările online transfrontaliere în interiorul UE cresc doar într-un ritm lent. Constatările iniţiale ale Comisiei desprinse din ancheta sectorială publicată astăzi vizează o practică, așa-numita geoblocare, prin care comercianţii cu amănuntul și furnizorii de conţinut digital îi împiedică pe cumpărătorii online să achiziţioneze bunuri de consum ori să aibă acces la servicii cu un conţinut digital, din cauza locului unde se află sau a ţării lor de reședinţă. Geoblocarea este un factor care afectează comerţul electronic transfrontalier.

În unele cazuri, geoblocarea pare să fie legată de acordurile dintre furnizori și distribuitori. Astfel de acorduri pot restrânge concurenţa pe piaţa unică, ceea ce constituie o încălcare a normelor antitrust ale UE. Totuși, aceste situaţii trebuie să fie evaluate de la caz la caz.

În schimb, dacă geoblocarea se bazează pe decizii de afaceri unilaterale luate de o întreprindere de a nu vinde în străinătate, un astfel de comportament al unei întreprinderi care nu ocupă o poziţie dominantă pe piaţă se situează în mod evident în afara domeniului de aplicare al normelor UE în materie de concurenţă.

Există o serie de motive pentru care comercianţii cu amănuntul și prestatorii de servicii nu fac vânzări transfrontaliere și pentru care libertatea de a alege partenerul comercial rămâne principiul de bază. În acest context, eliminarea obstacolelor nejustificate în materie de reglementare din calea comerţului electronic transfrontalier prin măsuri legislative, ca parte a Strategiei privind piaţa unică digitală, constituie o prioritate fundamentală a Comisiei, care va prezenta propuneri legislative suplimentare în luna mai.

Obiectivul comun al măsurilor de asigurare a respectării normelor în materie de concurenţă și al iniţiativelor legislative ale Comisiei este de a crea un spaţiu în care cetăţenii și întreprinderile să beneficieze de un acces optim la activităţi online și să exercite fără opreliști astfel de activităţi, indiferent de locul lor de reședinţă.

Rezumatul constatărilor iniţiale:

Ancheta sectorială a constatat că 38 % din comercianţii cu amănuntul care au răspuns la întrebări și care vând online bunuri de consum, cum ar fi îmbrăcăminte, încălţăminte, articole sportive și produse electronice de larg consum, recurg la geoblocare. În cazul acestor produse, geoblocarea se manifestă, în special, prin refuzul de a le livra în străinătate. Se recurge, de asemenea, la neacceptarea metodelor de plată străine și, într-o mai mică măsură, la redirecţionarea și blocarea accesului la site-ul web. Deși majoritatea acestor geoblocări rezultă din decizii de afaceri unilaterale, 12 % din comercianţii cu amănuntul raportează restricţii contractuale privind vânzările transfrontaliere pentru cel puţin o categorie de produse pe care le oferă.

În ceea ce privește conţinutul digital online, majoritatea (68 %) furnizorilor au răspuns că recurg la geoblocarea utilizatorilor din alte state membre ale UE. Geoblocarea se efectuează, în principal, pe baza adresei protocolului de internet (IP) a utilizatorului care identifică și localizează un computer/smartphone. 59 % din furnizorii de conţinut care au răspuns la anchetă au menţionat că au obligaţia contractuală faţă de furnizori de a recurge la geoblocare. Există diferenţe semnificative în ceea ce privește prevalenţa geoblocării între diferitele categorii de conţinut digital și între statele membre ale UE.

Numărul respondenţilor variază de la un stat membru la altul, în principal din cauza diferitelor dimensiuni ale pieţelor online în statele membre și a numărului de solicitări spontane de participare la anchetă primite de Comisie. Prin urmare, rezultatele oferă o perspectivă valoroasă cu privire la prevalenţa practicilor de geoblocare în UE, dar acestea nu sunt reprezentative din punct de vedere statistic pentru pieţele comerţului electronic, în ansamblu.

Următoarele etape în ceea ce privește ancheta în sectorul comerţului electronic

O analiză mai detaliată a tuturor constatărilor anchetei în desfășurare în sectorul comerţului electronic va fi prezentată într-un raport preliminar care va fi publicat pentru consultare publică la jumătatea anului 2016. Acesta nu se va referi doar la geoblocare, ci și la alte aspecte problematice potenţiale în materie de concurenţă care afectează pieţele europene de comerţ electronic. Se preconizează că raportul final va fi prezentat în primul trimestru al anului 2017.

Constatările iniţiale privind geoblocarea publicate astăzi nu afectează constatarea oricăror aspecte problematice anticoncurenţiale sau deschiderea oricăror cazuri antitrust.

În cazul în care Comisia identifică aspecte problematice specifice în materie de concurenţă în ceea ce privește geoblocarea sau alte aspecte, aceasta ar putea iniţia investigaţii menite să asigure respectarea normelor UE referitoare la practicile comerciale restrictive și abuzurile de poziţie dominantă pe piaţă (articolele 101 și 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene - TFUE). ). Orice măsură de asigurare a respectării normelor în materie de concurenţă ar trebui să se bazeze pe o evaluare de la caz la caz, care ar include, de asemenea, o analiză a posibilelor justificări pentru restricţiile identificate.