Protejarea naturii în Europa: este nevoie de mai multă ambiţie pentru a stopa pierderea biodiversităţii până în 2020

06.10.2015, Comisia Europeană

Evaluarea la jumătatea perioadei a Strategiei UE în domeniul biodiversităţii analizează dacă UE este pe cale să își îndeplinească obiectivul privind stoparea pierderii biodiversităţii până în 2020. Rezultatele evaluării arată că s-au înregistrat progrese în numeroase domenii, dar subliniază necesitatea de a se depune eforturi mult mai mari în ceea ce privește respectarea angajamentelor asumate de statele membre în materie de punere în aplicare. Capacitatea naturii de purificare a aerului și a apei, de polenizare a culturilor și de limitare a efectelor unor catastrofe precum inundaţiile este periclitată, fapt care ar putea genera costuri neprevăzute semnificative pentru societate și economia noastră. Rezultatele unei anchete de opinie la nivelul UE, publicate tot astăzi, confirmă faptul că majoritatea cetăţenilor europeni sunt îngrijoraţi de efectele pierderii biodiversităţii, fiind conștienţi de impactul negativ pe care aceasta îl poate avea asupra sănătăţii și a bunăstării lor, și în cele din urmă, asupra dezvoltării noastre economice pe termen lung.

UE a adoptat o strategie care vizează stoparea pierderii biodiversităţii până în 2020. Evaluarea la jumătatea perioadei a strategiei, publicată astăzi, subliniază că trebuie depuse mult mai multe eforturi pe teren, astfel încât politicile UE să se concretizeze în acţiuni. În primul rând, este necesar ca statele membre să pună mai bine în aplicare legislaţia UE privind natura. Mai mult de trei sferturi din habitatele naturale importante din UE se află în prezent într-o stare nefavorabilă și numeroase specii sunt ameninţate cu dispariţia. Stoparea biodiversităţii va depinde, de asemenea, de măsura în care preocupările privind biodiversitatea vor fi integrate în mod eficace în politicile privind agricultura, silvicultura, pescuitul, dezvoltarea regională și comerţul. Politica agricolă comună reformată oferă oportunităţi pentru o mai bună integrare a preocupărilor legate de biodiversitate, dar succesul acesteia va depinde de măsura în care statele membre vor pune în aplicare măsurile prevăzute. În cele din urmă, capitalul nostru natural trebuie să fie recunoscut și apreciat, nu doar în limitele zonelor protejate, ci și la o scară mai largă, pe teritoriul și în mările statelor membre ale UE. În prezent, Comisia efectuează o verificare a adecvării Directivelor UE privind păsările și habitatele pentru a stabili dacă obiectivele acestora sunt îndeplinite în modul cel mai eficace.

Comisarul european pentru mediu, afaceri maritime și pescuit, dl Karmenu Vella, a declarat: „Se pot desprinde numeroase învăţăminte din acest raport. S-au realizat progrese importante și există exemple pozitive care trebuie urmate, însă sunt necesare mult mai multe eforturi pentru a elimina deficienţele și a ne îndeplini obiectivele în materie de biodiversitate până în 2020. Nu trebuie să ne mulţumim cu aceste rezultate: pierderea biodiversităţii înseamnă pierderea sistemului nostru de susţinere a vieţii. Nu ne putem permite să ajungem într-o astfel de situaţie, și nici economia noastră nu își poate permite acest lucru.”

Refacerea habitatelor naturale și construirea unor infrastructuri ecologice rămâne o provocare pentru Europa. Odată pusă în aplicare,Strategia UE privind infrastructura ecologică ar trebui să genereze beneficii multiple, în diverse sectoare, inclusiv în cel al agriculturii, al silviculturii și al pescuitului. Speciile alogene invazive reprezintă, de asemenea, o ameninţare împotriva biodiversităţii în Europa, înregistrând ritmul de creștere cel mai rapid și provocând daune semnificative agriculturii, silviculturii și pescuitului, în valoare de cel puţin 12 miliarde EUR pe an. A intrat în vigoare un nou regulament al UE, menit să contribuie la combaterea răspândirii speciilor alogene invazive și se depun eforturi pentru a stabili, până la începutul anului 2016, o listă a speciilor invazive care generează îngrijorări la nivelul UE.

La nivel mondial, contribuţia UE la stoparea biodiversităţii este semnificativă. Împreună cu statele sale membre, UE este cel mai important donator de fonduri pentru conservarea biodiversităţii. UE a luat primele măsuri pentru a reduce factorii indirecţi care cauzează pierderea biodiversităţii, inclusiv comerţul cu specii sălbatice și pescuitul ilegal, și pentru a integra biodiversitatea în acordurile sale comerciale. Noua Agendă mondială 2030 privind dezvoltarea durabilă reiterează necesitatea îndeplinirii, în întreaga lume, a angajamentelor în acest domeniu.

Publicarea acestei evaluări la jumătatea perioadei coincide cu publicarea rezultatelor unui sondaj Eurobarometru, care arată că cetăţenii europeni sunt îngrijoraţi de actualele tendinţe privind biodiversitatea. Cel puţin trei sferturi dintre cetăţenii europeni sunt de părere că există ameninţări grave la adresa animalelor, a plantelor și a ecosistemelor la nivel naţional, european și mondial și mai mult de jumătate dintre aceștia sunt de părere că vor fi afectaţi personal de pierderea biodiversităţii.

Context

Strategia UE în domeniul biodiversităţii pentru 2020 vizează stoparea pierderii biodiversităţii și a degradării serviciilor ecosistemice, refacerea acestora, în măsura posibilului, până în 2020, precum și aducerea unei contribuţii la combaterea pierderii biodiversităţii la nivel mondial. Aceasta stabilește obiective în șase domenii principale: punerea în aplicare integrală a legislaţiei UE privind natura; menţinerea și refacerea ecosistemelor și a serviciilor ecosistemice; creșterea sustenabilităţii agriculturii, a silviculturii și a pescuitului; efectuarea unor controale mai stricte cu privire la speciile alogene invazive și creșterea contribuţiei UE la combaterea pierderii biodiversităţii la nivel mondial. Strategia UE evidenţiază necesitatea de a se ţine seama pe deplin de avantajele economice și sociale oferite de natură și de a le integra în sistemele de raportare și contabilitate. Strategia urmărește, de asemenea, să contribuie la îndeplinirea angajamentelor internaţionale privind biodiversitatea asumate în temeiul Convenţiei privind diversitatea biologică și completează noua Agendă mondială 2030 privind dezvoltarea durabilă.