Declaraţia nutriţională va fi obligatorie, din 2016, pe o mare gamă de alimente preambalate

12.12.2014

Noul proces de etichetare a alimentelor va începe în 13 decembrie 2014 pe întreg teritoriul UE, urmând ca afişarea declaraţiei nutriţionale şi scoaterea în evidenţă a alergenilor să devină obligatorii, pe majoritatea etichetelor la alimentele preambalate, începând cu 2016.

Regulamentul UE (1169/2011) privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare a fost dezbătut într-o întâlnire recentă a reprezentanţilor Federaţiei Patronale Române din Industria Alimentară (Romalimenta) şi Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), la care au participat peste 150 de reprezentanţi ai industriei de profil şi ai serviciilor alimentare, care au clarificat problemele generate de regulamentul care va fi aplicat treptat din 13 decembrie 2014 şi a cărui respectare va fi obligatorie din 2016.

Pe etichete vor fi introduşi termeni noi, care vor furniza informaţii suplimentare despre anumite caracteristici sau despre compoziţia produsului şi suplimentar consumatorii vor putea afla de pe etichetele produselor şi informaţii despre conţinutul în energie şi în nutrienţii principali, raportaţi la consumul de referinţă.

Un comunicat al Romalimenta precizează că "nu va fi obligatoriu ca toate produsele de pe rafturi să aibă noile etichete, din 13 decembrie 2014, iar cele care nu sunt conforme cu cerinţele regulamentului pot fi comercializate până la epuizarea stocurilor'.
Pentru a evita risipa de alimente, între altele, Regulamentul permite vânzarea acestor produse indiferent cât de mare este perioada lor de valabilitate. Unele produse care sunt congelate, uscate sau în conservă au o durabilitate mare şi pot persista pe piaţă câţiva ani, deci este posibil să fie vândute produse cu tipul vechi de etichetă.Schimbarea etichetelor nu va avea drept consecinţă majorarea preţurilor.

Consumatorii din zilele noastre, indiferent dacă fac cumpărături online sau într-un supermarket, vor din ce în ce mai mult ca etichetarea produselor alimentare să fie mai clară și mai ușor de înţeles, pentru a putea face alegeri în cunoștinţă de cauză cu privire la alimentele pe care le consumă.

De ce era necesar să se modifice legislaţia privind etichetarea produselor alimentare?

Legislaţia actuală privind etichetarea generală a alimentelor datează din 1978, iar normele de etichetare nutriţională au fost adoptate în 1990. De atunci, cerinţele consumatorilor și practicile comerciale au evoluat în mod semnificativ. Consumatorii din UE doresc să fie mai bine informaţi atunci când cumpără produse alimentare. Ei vor ca etichetele să fie inteligibile, corecte și să nu-i inducă în eroare. Elaborată într-o perioadă de peste 3 ani, noua legislaţie va ajuta consumatorii să ia decizii în cunoștinţă de cauză cu privire la produsele alimentare pe care le cumpără. În plus, aceasta ar putea contribui la un stil de viaţă mai bun și la luarea de decizii mai sănătoase.

La ce schimbări ne putem aștepta din partea noului sistem de etichetare?

Noua legislaţie stabilește principii generale privind etichetarea alimentelor, dar prevede și cerinţe mai specifice care includ, de exemplu:

• o mai bună lizibilitate a informaţiilor (dimensiunea minimă a fontului pentru informaţiile obligatorii);
• o prezentare mai clară și armonizată a alergenilor în lista ingredientelor care intră în componenţa produselor alimentare preambalate (evidenţierea acestora prin font, stil sau culoarea de fond);
• informaţii obligatorii privind alergenii conţinuţi de produsele alimentare care nu sunt preambalate, inclusiv în cazul restaurantelor și al cafenelelor;
• o cerinţă privind specificarea anumitor informaţii nutriţionale în cazul majorităţii alimentelor prelucrate preambalate;
• informaţii obligatorii privind originea cărnii proaspete provenite de la porcine, ovine, caprine și păsări de curte;
• aceleași cerinţe de etichetare pentru vânzările online, la distanţă sau în magazin;
• o listă a nanomaterialelor fabricate care figurează printre ingrediente;
• informaţii specifice cu privire la originea vegetală a uleiurilor și grăsimilor rafinate;
• norme consolidate pentru evitarea practicilor înșelătoare;
• indicarea ingredientului înlocuitor pentru „imitaţiile” de produse alimentare;
• indicarea clară a „cărnii reconstituite” sau a „peștelui reconstituit”, precum și
• indicarea clară a produselor decongelate.

Este abordată problema informaţiilor mici, ilizibile?

Acesta este un aspect-cheie abordat în noua legislaţie. Normele impun respectarea unei dimensiuni minime a fonturilor la tipărirea informaţiilor obligatorii, iar informaţiile opţionale (de exemplu, sloganuri sau menţiuni) nu trebuie să fie prezentate într-un mod care să afecteze prezentarea informaţiilor obligatorii. De asemenea, în viitor vor fi stabilite norme suplimentare privind lizibilitatea.

Care sunt cerinţele aplicabile informaţiilor referitoare la produsele alimentare dacă cumpărăm alimente online sau prin vânzarea la distanţă?

Noile norme precizează în mod explicit faptul că, atunci când alimentele sunt vândute prin mijloace de comunicare la distanţă, cea mai mare parte a informaţiilor obligatorii de pe etichetă trebuie să fie disponibile înainte de încheierea cumpărării produsului. Informaţiile respective trebuie să figureze pe suportul de vânzare la distanţă (pe pagina de internet sau în catalog) sau să fie furnizate prin alte mijloace corespunzătoare. Această cerinţă ia în considerare pe deplin toate mijloacele de furnizare a produselor alimentare către consumatori. Cu alte cuvinte, informaţiile care trebuie furnizate pe etichetele produselor alimentare sunt aceleași, indiferent dacă produsul a fost cumpărat online, prin vânzarea la distanţă (de exemplu, pe catalog) sau într-un supermarket.

Vom fi mai bine informaţi cu privire la originea alimentelor odată cu introducerea noilor norme?

Noile norme menţin, în general, abordarea actuală: precizarea ţării de origine sau a locului de provenienţă pe eticheta produselor alimentare este opţională, cu excepţia cazului în care absenţa acestor informaţii ar putea induce consumatorii în eroare.

Regulamentul introduce precizarea obligatorie a originii pe eticheta cărnii proaspete provenite de la ovine, caprine, păsări de curte și porcine. Comisia a adoptat norme de punere în aplicare care stabilesc modul în care sunt redactate informaţiile privind originea. Aceste norme, cu unele excepţii, prevăd ca statul membru sau ţara terţă în care animalul a fost crescut și sacrificat să figureze pe etichetă.

Ţara de origine sau locul de provenienţă al principalelor ingrediente trebuie, de asemenea, să fie enumerate în cazul în care aceste ingrediente provin dintr-un alt loc decât produsul finit. De exemplu, untul separat în Belgia din lapte danez ar putea fi etichetat drept „fabricat în Belgia din lapte danez”. Aceste norme vor proteja consumatorii împotriva indicaţiilor de origine înșelătoare și vor asigura condiţii de concurenţă echitabilă între operatorii din sectorul alimentar.

Cum putem ști dacă mănâncăm produse alimentare „autentice” și nu „false”?

Falsificarea produselor alimentare și a băuturilor reprezintă o preocupare majoră. Aceasta poate lua diferite forme, cum ar fi falsificarea unui produs prin diluare sau prin înlocuirea ingredientelor cu ingrediente de calitate inferioară, sau prin sugerarea unei origini false a produsului.
Prin noile norme se va asigura faptul că, dacă un produs alimentar nu este exact ceea ce pare a fi, vor fi prevăzute informaţii relevante care să prevină inducerea în eroare a consumatorilor printr-o anumită prezentare sau aspect. Atunci când anumite ingrediente, care ar trebui să fie în mod normal prezente în alimente, au fost înlocuite cu altele, ingredientele înlocuitoare vor fi etichetate în mod vizibil pe ambalaj și nu doar enumerate în lista de ingrediente. În ceea ce privește carnea și produsele din pește, vor fi furnizate informaţii vizibile cu privire la adaosul de apă și la orice proteine de origine animală diferită care au fost adăugate. În plus, dacă astfel de produse alimentare dau impresia că sunt produse dintr-o bucată întreagă de carne sau pește, deși constau din bucăţi diferite combinate, acestea vor fi etichetate drept „carne reconstituită” sau „pește reconstituit”.

În cazul produselor care sugerează sau indică o origine falsă, noile norme stabilesc anumite criterii care să asigure faptul că indicaţiile de origine voluntare nu induc în eroare consumatorii. Operatorii care prevăd menţiuni cu privire la origine sunt obligaţi să ofere informaţii suplimentare, astfel încât consumatorii să își poată da seama de unde provine efectiv ingredientul alimentar caracteristic, și nu doar ultima ţară în care a fost prelucrat produsul alimentar.